Nu mai tac!

Pana mai ieri ma gandeam ca daca nu am contact cu televizorul sunt OK.

Din fericire televizorul mi s-a stricat acum cateva luni. Imi dau acum seama ca pe vremurile cand functiona, pierderea de vreme era instalata in sufrageria mea intr-o maniera cat se poate de legala: doar trebuie sa fii informat, nu? De cand am scapat de el (si doar atunci) mi-am dat seama ca intradevar timpul pe care-l consuma era enorm. Plus zecile de pareri care trebuiau rumegate... Dar asta nu  era decat inceputul...

Vindecarea de TV: o saptamana de panica - ce ma fac? imi trebuie un TV. Apoi vreo 3-4 in care mi-am dat seama ca am castigat timp, ca am mai citit o carte, ca am avut timp si de un curs intensiv de finisare a englezei. Prin urmare am devenit mandru de mine. Eu nu eram ca ceilalti! Plus ca la tv se minte, se manipuleaza etc... Si apoi imi era bine sa selectez doar stirile care ma interesau din site-urile de stiri.

Timpul trece. Din cand in cand mai urmaresc programele de pe televiziunile de stiri...aceeasi manipulare, aceeasi suficienta, ba chiar si cate un microfon taiat atunci cand minciuna dadea semne ca ar iesi la iveala.

Si apoi realizez ca desi eu eram la adapost, cei dragi mie nu. Mama mea urmareste programele de stiri, bunicii mei la fel. Si ca ei...aproape o Romanie. Am constientizat ca nu e suficient sa fiu sanatos intr-o societate imbolnavita de mass media. Din acest motiv iau atitudine.

Nu am nimic cu televiziunile de stiri. Chiar le sustin. Dar nu vreau manipularea fatisa, jurnalism cu pumnul in gura si prezentarea en detail a tuturor atrocitatilor.

Si pentru asta sunt hotarat sa nu mai tac!

P.S. la ora la care scriu aflu ca o initiativa parlamentara vizeaza prezentarea imaginilor cu mutilari, crime si altele de gen dupa ora 10 seara. Doamne ajuta!